Discussione:Săbăoani

Rivedere traduzione storia e leggende

Commento: Gentili lettori, vorrei segnalare la mancanza di fonti e la traduzione sciatta del paragrafo riguardante la storia e la leggenda del comune. La traduzione sembra essere stata fatta con un sistema automatico, e molte frasi non hanno senso, sono scritte male, e contengono evidenti errori grammaticali o sintattici. Prego specialmente l'autore della modifica che ha introdotto per primo il testo, l'utente [@ Sheldyx], di fornire, in caso ce l'abbia ancora, il testo in lingua originale, cosí possiamo provare a tradurlo meglio.

Ho provato a rintracciare il testo originale sulle pagine in lingua inglese e rumena, ma nessun testo sembra corrispondere. L'unica modifica che contiene tale testo parzialmente in rumeno è la modifica del suddetto utente, riportata di seguito (parte del testo è ancora in rumeno): https://it.wikipedia.org/w/index.php?title=S%C4%83b%C4%83oani&diff=93896762&oldid=93895409

Riporto di seguito il testo del paragrafo copiato da tale versione:

La leggende della formazione del comune Săbăoani la ritroviamo nelle pagine di un manoscritto ”Cronica de la Săbăoani”, monografia realizzata da Petre Sescu (Pădurarul). (trad D.V) Cosi come ă mostrao in questa opera, il comune Săbăoani di oggi si é formato dal vecchio villaggio Berindeşti, situato “sulla fiancata della collina da dove abbracciai con la vista e comprendeva con gli occhi liberi l'intera valle del fiume Siret, con le sue campagne estese…”. Il nome del paesino, fa notare l'autore, proviene dalla parola turca "berindei”, dato dai turcia ai rivoli che attraversavano queste terre. Il villaggio Berindeşti é stato derubato molte volte dalle armate turche e tătărăşti, le case venivano bruciate ad intervalli corti di tempo, e gli uomini erano obbligati a fuggire, nelle foreste,dagli invasori. In seguito a queste invasioni, gli abitanti del villaggio Berindeşti si sono decisi di ritirarsi dalla fiancata della collina nella foresta nelle vicinanze, verso il tramonto a 2 km distanza. Hanno lasciato le case abbandonate in piena campagna, con la chiesa in mezzo al villaggio, abbandonando questi posti divenuti pericolosi. Anche oggi gli abitanti del paese Săbăoani chiamano il posto dove c'é stato il vecchio focolare del villaggio, Berindeşti, e agli abitanti del centro villaggio dove una volta c'era la chiesa di pietra, vengono chiamati „Miseşke”. Gradualmente, gli uomini che si sono stabiliti sull'attuale oamenii care s-au aşezat pe actuala vatră a satului Săbăoani au tăiat copacii fostei păduri. Acest proces a condus la înălţarea unui val înalt de pământ în jurul satului, un val ingenios, asemănător unei fortificaţii care a aparat aşezarea de jur imprejur. În spatele acestor „tranşee” si-au găsit refugiul in timpuri de răstrişte locuitorii Săbăoanilui. Dupa incetarea invaziilor faima acestui val de pământ a decăzut, fiind folosit doar ca şi „gard de ţarnă”, despărţind vatra satului de imensul câmp dimprejur. Se pare că primul locuitor care a părăsit Berindeştiul şi s-a aşezat in mijlocul pădurii amintite se numea Szabo Ioan Martin. „Când a intrat Szabo aici în pădure şi-a construit o casa pe o vâlcea, unde era o baltă, sursă de apă necesară acelor vremuri, pe locul unde se află casa lui Sebi Ioan (Chitanţă) unde a locuit Nicluş Niţă în grădina lui Ghearghiş Peter, astăzi strada Muncii,...”. Aici a fost construită prima casă în pădure de către Szabo Ioan Martin, de la care provine si numele satului Săbăoani. Data stabilirii lui Szabo şi a tovarăşilor lui în pădure nu este cunoscută, pentru că ei nu s-au retras toţi deodată de la Berindeşti, ci numai o parte, fapt confirmat de documentele istorice care începând de la 1600 şi până la jumătatea secolului al XVIII-lea semnalează existenţa a două sate : Săbăoani şi Berindeşti. Vechimea localităţii Săbăoani se poate constata şi din străzile întortochiate, strâmbe, cotite, frânte etc. Pentru că fiecare nou sosit în pădure îşi făcea bordeiul la întâmplare, fără nici o rânduială , printre arbori, fără a croi drumul de acces, astfel că umblau de la o casă la alta pe cărări printre arbori. După ce s-au înmulţit, locuitorii noului sat au trecut la trasarea drumurilor de acces, dar au fost nevoiţi să ocolească arbori seculari şi casele deja construite, fapt care a dus la trasarea drumurilor cotite, frânte aşa cum se vede şi astăzi. Totuşi nu cei veniţi din Berindeşti sunt primii descălecători in această pădure. La vremea descălecării lor aici, intr-o parte necunoscută de dânşii, trăia un grup de oameni despre care izvoarele istorice ne informează că marele voievod Ştefan cel Mare pe la 1468 suspendă plata oricărui bir, pentru locuitorii a două sate, unul dintre ele cu numele de Locos. Acesta era „Licuşenii” de azi, ce aparţinea Episcopiei Romanului, fapt care atestă existenţa unei populaţii la acea vreme în nordul pădurii în care au descălecat cei din Berindeşti. După instalarea celor din Berindeşti în pădurea respectivă, vor exista doua sate separate unul de altul, la o distanţă de circa 2 km : noii veniţi, urmaşii lui Szabo, în sudul pădurii şi grupul de oameni care trăia la nordul pădurii. După anul 1900 satul Licuşeni se contopeşte cu satul Săbăoani şi trece din punct de vedere administrativ la primăria comunei Sabăoani --XXxWikipedianxXx (msg) 02:36, 30 dic 2023 (CET)